Thursday, October 15, 2015

Blogule blogutule,te sarbatoresc dragutule...

Nu imi gasesc cuvintele.Este aniversarea blogului meu!Nu trece poate o zi in care sa nu scriu in agenda blogului.Imi aduc aminte cum am inceput acest blog.Blogul meu are in prezent mii de vizualizari,oameni care ma urmaresc si lista poate continua.Patru ani,oare,cum a trecut vremea?Imi place ceea ce fac si voi continua sa scriu.Ce as putea sa mai spun?Cred ca am reusit,am ajuns sa nu imi pese de parerea celorlalti.Imi pasa doar de cei care ma citesc si ma considera scriitoarea de blogareala,blogosfeala,sau blogosteneala.Articolele mele contine mai multe fotografii,este o pasiune si careia nu am cum sa-i rezist.Iata-ma aici,am rapit un pic din perioada asta pe care o traiesc pentru a ma refugia printre cuvinte.Cuvintele mele mai ciudate,mai fara sens,dar atat de ale mele.Cuvinte contopite in seminte de idei pe care incerc sa le transmit lumii intregi,sau pur si simplu sa ma exprim.Zambesc si plang,sper si sunt cu picioarele si cu moralul pe pamant,eu spun,simplu traiesc!Disting ecoul urmelor mele,sau poate e doar inima ce-mi bate cu putere.E toamna.O toamna rece,dar frumoasa.Emotie si culoare.Meditatie.Atat de toamna,atat de eu,de parca mi-am gasit refugiu in aceste zile ruginii.Nu mai e nevoie sa ma prefac.Nu se mai poarta zambetele false.Nu ma mai autoconving ca sunt bine,ca sunt fericita,vesela si optimista.Pot fi trista,ingandurata,pasiva,fara a da vreo explicatie.Doar asa e decorul,tomnatic,asa sunt si eu.Multe ganduri in ultima vreme,putine randuri.De parca mi-au inghetat undeva,acolo printre sperante si dezamagiri,peste degetele-mi abatute de atata scris.Traieste viata astfel incat sa nu-ti ramana timp pentru a face prosti,spunea cineva.Asta voi face,imi voi umple timpul cu mici bucurii,cu mici placeri ce tin de lumea reala.Imi vor lipsi multe discutii de acolo,dar voi fi printre voi cu gandul si scrisul.Iar daca vi s-a facut dor de mine,scrieti pe blog,va astept.Exista oameni care te inspira,oameni ce te incarca cu energie pozitiva.Prieteni,rude,persoane necunoscute de pe strada,au ceva special.In cazul meu,de multe ori primesc doze de optimism de la cine nu ma astept.Au existat mereu oameni pe care i-am ascultat cu placere.Nu ca ar fi mai onorati din punct de vedere profesional sau mai darnici la cuvinte,dar au un farmec in cuvinte.Peste ani,poate nu-mi voi aminti formulele sau scrieriile de azi,dar cu siguranta voi retine lectii din scoala vietii.Si merg mai departe cu viata,ies din viata zambitoare,increzatoare,pregatita sa biruiesc,viata.Oricum,daca in anul 2011 au crescut buruieni pe blog,acum ma apuc de plivit.Si nu pot sa inchei fara a aminti de marea bucurie adusa de oamenii cei care citesc acest blog.Si mai vreau sa va multumesc voua,atat cititorilor cat si celor care prin comentariile voastre m-ati imboldit la scris.Cu un gram de talent si un strop de imaginatie,multa rabdare si multa vointa,am scris pentru aniversarea a patru-lea an pe acest blog.Nu ma intereseaza sa par altcineva decat  cine sunt,sunt o persoana absolut banala si nu fac un secret din asta.Blogul pentru mine,este timp petrecut frumos si atat.Am momente in care am chef sa comentez,si am momente in care n-am chef nici de mine.Nu ma deranjeaza daca cineva nu mi-a comentat,as vrea ca si ceilalti sa inteleaga,in masura in care e posibil,de ce nu las mereu comentarii pe blogurile pe care le citesc.Cateodata,mi se pare ca orice as spune e mult prea banal si renunt,alteori nu stiu pur si simplu ce sa spun,sunt postari care ma pun pe ganduri si la care ma gandesc cate o zi intreaga.Sunt zile si zile.Sunt zile in care ma bate gandul,stau mai departe si va citesc,pe a le voastre bloguri,si atat,dar inca mai va scriu,pana cand?nu stiu.Va multumesc ca ati fost alaturi de mine,si ma-ti onorat cu prezenta.La multi ani si numai bine,scrise toate doar de mine...




No comments: