Thursday, October 22, 2015

Asa e omul,ca si pomul...

Omul este ca si pomul,omul merge in pamant,iar pomul cade la pamant.Omul este format din trup si suflet.Luand Dumnezeu tarana din pamant,a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie.Cand privesc cerurile- lucrarea mainilor Tale,luna si stelele pe care le-ai facut,imi zic.Ce este omul,ca sa Te gandesti la el?Si fiul omului,ca sa-l bagi in seama.Doamne Dumnezeul nostru,cat de minunat este numele Tau pe tot pamantul.Slava Ta se inalta mai presus de ceruri.Ce este omul sa Te gandesti la el?L-ai facut cu putin mai prejos decat Domnuzeu,L-ai incununat cu slava si cu cinste,toate Le-ai pus sub picioarele lui.Omul,este ca un abur,este ca floarea ierbii.Totusi pentru om Dumnezeu a dat pe Fiul Lui sa moara,ca omul sa fie cu Dumnezeu in slava.Deci trupul omului este materie,iar sufletul este de origine divina.Suntem oameni.Totusi ne este atat de greu sa ne raspundem la intrebarea.Ce este omul?Aceasta greutate este determinata si de faptul ca ea poate fi o intrebare a intrebarilor.Omul nu este nici un accident cosmic,nici produs al evolutiei,ci rezultatul direct al vointei lui Dumnezeu.De aceea,cand cineva doreste sa fie ceea ce el nu poate fi,intra in domeniul raului.Hotararea lui Dumnezeu de a-l crea pe om dupa propriul Sau chip.Dumnezeu ne-a facut si aceasta arata grija Sa.Ii apartinem Lui.Ne-a creat cu putin mai prejos decat El.Ca sa ne poata proteja.Avem slava si cinste ca El,sa-L putem reflecta.Ni se arata prin Fiul Sau,sa ne iubeasca.Vom fi cu El pe tron,sa domnim ca regi.Vom vedea fata Lui,ca sa-I zambim.Vom fi cu El pe veci,sa-L iubim.Ce este omul?Un ghem de grijuri,dorinti,framantari.Un puf de papadie purtat de vant,traversand atatea tinuturi si trecand prin tot felul de momente critice,furtuni si secete,pace si razboi,iar apoi dispare in vazduh.Incotro se indreapta numai cel ce-l poarta stie.Ce sunt eu?Cine sunt?Ce rost am?Sunt un suflet tesut din armonii divine,un suflet strans legat cu funia iubirii lui Dumnezeu,o farama de vis captusita intr-un trup de carne.Rostul meu este sa imi pregatesc sufletul pentru vesnicie,cred ca am primit acest trup de carne pentru a invata ce inseamna suferinta,dar si pentru a cunoaste bucuria,iubirea,biruinta.Cat mister se ascunde in toate acestea.Stau si ma gandesc la mine la tot ce a fost pana acum si la tot ce va fi de acum incolo.Incerc sa fac un rezumat al faptelor si a gandurilor mele,un rezumat al infrangerilor si a biruintelor,insa pare a fi tare dezechilibrat bilantul dintre ele,par a fi mai multe infrangeri decat biruinti.Ma vad intre doua repere,unul,in urma mea,trecutul,celalalt,innaintea mea,viitorul.Pare ca ma aflu undeva spre mijloc,insa cine stie daca nu am trecut deja de el.Innapoia mea sunt asternute atatea lucruri,fapte,ca niste inscriptii pe niste suluri vechi adunate intr-o biblioteca imensa.Ce multe suluri sunt acolo!Imi pare ca vad pe cineva rasfirandu-mi filele trecutului meu.E cel in grija caruia i-au fost date aceste inscriptii.O fiinta fara chip,cu straie de lucire cristalina,mainile nu i-i le vad insa il aud cum rasfoieste filele sulurilor.Deasemenea imi pare ca il aud vorbind,oare ce spune?si cu cine vorbeste?Parca ii spune"Stapane"insa ceea ce spune Stapanului despre mine.Fara putere,lovita de batjocorile celui rau,suferind si tanjind dupa libertate,ce pot face eu in starea aceasta?Incet imi ridic privirea adancita in palmele de pe lanturile ce ma strang,privesc la sulurile trecutului meu.Acum sunt rasfoite de Stapan,o fiinta cum nu am vazut vreodata,cu hainele tesute din lumina soarelui cu sclipiri orbitoare de diamanturi,vocea Lui e atat de duioasa si lina,la auzul vocii Lui sufletul iti e mangaiat.Mainile Lui sunt atat de albe,insa par a fi ranite,da,parca au fost strapunse de niste cuie,picioarele Lui au aceleasi rani.Priveste spre mine.Oh,eu imi plec privirea,nu-l pot privi.E prea stralucitor,ma orbeste.Imi plec din nou capul si lacrimile navalesc pe obrajii mei.Insa ii aud vocea blanda intrebandu-ma"Ce vrei sa-ti fac?"Te rog,ajuta-ma!Lacrimile imi inunda fata oprindu-mi vorbirea.Sunt atat de fierbinti incat simt cum parca fata mi-i se aprinde,dar nu le pot opri.Inima mea e plina de durere,simt cum parca se sfasie in hohot de plans.Si cu ultimile puteri rostesc din nou.Te rog,ajuta-ma.Dupa un timp de liniste aud niste pasi indreptandu-se spre mine.Nu am curaj sa privesc sa vad cine vine,astfel imi inec suspinul si astept.Se apropie tot mai mult.Aud alti pasi care par a se indeparta intr-o goana,apoi din nou liniste.Fluieratul vantului se aude in jocul frunzelor din jurul meu.Pe umarul meu simt o mana calda,apoi,vocea blanda imi vorbi.Oh,draga mea,de-ai asculta mereu ceea ce iti spun,nu ai ajunge in astfel de stari.Trebuie sa lasi ca inima ta sa raspunda glasului Meu.Eu iti vorbesc tot timpul!Nu te-am lasat nici o clipa singura,dar tu,de multe ori nu vrei sa Ma asculti!Oh,draga mea,te iubesc atat de mult incat sunt gata sa fiu cu tine in cele mai grele momente din drumul tau,doar sa nu ma alungi.Eu nu ma pot impotrivi alegerilor tale.Te las sa alegi singura,nu te oblig,insa nu uita dragostea Mea intotdeauna a fost gata sa te primeasca.Chiar si atunci cand iei decizii de una singura,Eu veghez asupra ta si nu ingadui sa ti-i se piarda sufletul pentru ca el este al Meu.E un dar de la Tatal Meu pentru tine.Niciodata sa nu uiti ca te iubesc si te voi iubi,pentru ca esti a Mea.Am platit un pret pentru tine,ce cuvinte minunate.Caldura mainii Lui a patruns in tot trupul,incalzindu-ma,iar sufletul imi este inundat de o pace pe care nu o pot explica in cuvinte.Incet lanturile reci se rup,ce usurare.Simt cum suflarea patrunde din nou inauntru,pulsul din nou e calm.Acum mana aceea calda ma ridica.Incet da la o parte toate legaturile.Ce minunat!Ce bucurie!In cateva clipe am fost din nou in picioare.Privirea imi este inca in jos,in ciuda temerii mele ma arunc in bratele Lui si incep sa Il strang cu putere,tot mai tare,fara sa scot un cuvant.Ce pace,ce bucurie,in siguranta ma simt in bratele Lui.Apoi,dupa un timp de liniste ii spun Domnului.Oh,Doamne,ce as putea face?cum as putea sa las intotdeauna inima mea sa te asculte numai pe Tine?Imi doresc atat de mult sa nu mai plec din bratele Tale.Ma simt atat de bine aici,cu Tine.Doamne,ce trebuie sa fac?intrebam pe Domnul in timp ce Il strangeam tot mai tare.Apoi vocea Lui blanda imi vorbeste din nou.Stiu ca ti-e greu.Insa drumul tau nu se sfarseste aici.Te-am asezat aici pentru ca am un plan cu tine.Mai sunt cativa pe care trebuie sa intalnesti,vor fi persoane care te vor insoti o perioada,persoane care vor imparti cu tine bucuria,tristetea,durerea.Nu te-am lasat sa fi singura in acest drum.Desi Eu sunt mereu cu tine,stiu ca iti lipseste ceva asemanator tie.Am pregatit atatea binecuvantari pentru tine.Mai sunt inca oameni carora vreau sa le vorbesc prin tine,cu ajutorul tau.Vreau sa comunicam mai mult,vreau sa vorbesc cu tine mai des,sa te indrum,sa te intaresc,sa iti dau certitudinea prezentei Mele in viata ta.Existenta ta are un scop.Trebuie sa inveti inca multe lucruri.Eu am nevoie de rod.Esti pusa intre oameni pentru ca acolo este nevoie de viata.Este nevoie de rod.Vreau ca atunci cand va veni momentul de a sfarsi acest drum sa nu fi cu mainile goale.Doresc ca cununa ta sa fie plina de pietre scumpe,si anume de roadele ce le vei acumula in aceasta calatorie.Voi fi cu tine,insa nu uita ca nu te oblig.Daca si tu vei ramanea sub protectia Mea atunci vei fi mereu inconjurata de siguranta.Nu vei avea de ce sa te temi.Oh,draga mea,fiinta iubita,uite,uita-te in fata,deja te asteapta una din binecuvantarile ce ti-i le-am pregatit.Priveste!La o privire superficiala,omul crede ca viata este numai un lant de intamplare,o alternare de succese cu insuccese,de bucurii cu durere,de boala cu sanatate,de greutati cu impliniri.Omul este nascut la un timp anume si fara interventia sa.Viata in comparatie cu vesnicia,este numai o suflare,o clipa,un gand.A unora este mai scurta,a altora mai lunga,cu greutati multe,fara prea multe griji.Fiecare dintre noi putem observa aceasta lipsa de armonie in viata oamenilor.Primul om era nemuritor.Nu cunostea moartea,cu urmarile ei groaznice.Era fara pacat,avea o inima curata si libera de orice gand rau.Paseste curajos pe calea care te va conduce la comuniunea cu Dumnezeu.Pana nu vei intelege ca oricine este bun,iti va fi greu sa gasesti bunatate in tine insuti sau in altii.Gasesti binele alaturi de rau.Acesta e bun,acela e rau.Asa arata modul de a te judeca pe tine si de a-l judeca pe aproapele tau.Aproapele tau nu este bun sau rau,si nici tu,de altfel.Amandoi suntem numai buni.Nu exista rau in voi.Lumea e un complex de ganduri si gesturi negative,amestecate cu ganduri si gesturi pozitive.Lumea este o lume a umbrelor,o lume a intunericului si a luminii,combinate.Intreaga lume este alcatuita numai din ganduri.Daca ai putea elimina gandirea negativa din mintea ta,ai trai intr-un gen de lume cu totul diferit.Intr-o lume in care exista numai ganduri bune,comparatia este imposibila.Fara comparatie,nu exista interpretare,deci nu poate exista.S-ar putea sa ti se para straniu ca o astfel de lume poate exista,totusi ea nu este mai greu de creat decat lumea pe care o locuiesti.Frica de rau este cea care face raul sa para real.Toata negativitatea se naste din frica.Conceptul de rau este un gand al fricii.Prin urmare,ce altceva mai exista,pe langa bunatate,care este dreptul tau castigat prin nastere?Exista indoiala care spune ca nu esti bun.Exista frica.Viata e alcatuita din bunatate asaltata de indoiala si frica.In decursul unei zile,de cate ori indoiala si frica nu-ti contesta perceperea propriei tale bunatati?Nici unul dintre copiii lui Dumnezeu nu poate fi rau,in cel mai nefericit caz,el este chinuit,ii ataca pe altii si ii invinuieste pentru chinul sau.Dar el nu este rau.Atat de adanc trebuie sa mearga compasiunea.Tu-ti poti stabili conditiile si justificarile,ele pacalesc,am spus adevarul.Adevarul aduce intotdeauna sanatate mintala.Doar cel cuprins de frica judeca pe altul.Recunoaste-ti frica si gresul,fii sincer cu tine si cu ceilalti.Marturisestete.Greseala nu te va deposeda de iubire si de acceptare.Fiecare dintre noi face atat ceea ce trebuie,cat si ceea ce nu trebuie,de sute de ori in cursul unei singure zile.Aceasta lume este o scoala,ai venit aici ca sa inveti.A invata inseamna a face greseli si a le corecta.A invata nu inseamna a face tot timpul ceea ce este bine.Daca ai face tot timpul ceea ce este bine,ce nevoie ar mai fi sa vii la scoala?Fii smerit,prietene.Te afli aici si trebuie sa accepti ca asa stau lucrurile,sa-ti insusesti lectiile pe deplin.Admite-ti greseala si corectarea va fi acolo,o data cu iertarea.Nu incerca sa fii perfect,este un tel nepotrivit.Numai cei care aleg sa sufere mult si din greu doresc sa fie perfecti,in schimb,sa recunosti fiecare greseala pe care o faci,ca sa poti invata din ea.Perfectiunea vine spontan si fara efort,numai atunci cand spui adevarul,cand renunti la dorinta de a-i impresiona pe altii,si iti abandonezi falsa mandrie.Recunoaste-le,si da restul lui Dumnezeu.Impartaseste altora din experienta ta,dar nu cauta sa le-o impui,caci nu stii ce nevoi au altii.Aminteste-ti de ceea ce este bun in aproapele tau,si de ceea ce este bun in tine insuti.Fiecare judecata pe care o faci,vadeste ceea ce urasti sau nu poti accepta la tine.Daca Dumnezeu nu judeca,cu ce suntem noi mai presus ca sa-i judecam.Traiesc aceasta viata ca sa invat ca trebuia sa-mi vad de zborul meu,si pe cei de jos sa se descurce cum stiu ei.Nu putem sa nu judecam faptele altora ca si faptele noastre atunci cand gresim.Cand observam ca cineva fura,nu putem sa nu calificam ceea ce vedem ca o fapta rea,fara s-o condamnam,fiindca nu ne este dat noua s-o facem.Putem doar sa-l compatimim pe faptas ca este nevoit s-o faca,si daca vrem sa-l ajutam,ii putem intinde o mana de ajutor.Judecata este de fapt alegerea caii pe care pornim.Ca si atunci cand avem de rezolvat o ecuatie.Stim ca de obicei avem mai multe cai sa ajungem la un rezultat.Judecam fiecare cale si o alegem pe cea care ni se pare calea cea buna pentru rezolvarea problemei puse.Facem la fel si atunci cand avem o problema de viata.Nu ne putem feri de rau daca nu-l judecam ca atare.Nu ne putem preface ca raul nu exista fiindca vrem nu vrem,il intalnim.Iar pe cel care face rau il compatimim pentru ca nu se poate debarasa de dorinta de a face rau.Instinctul ne dicteaza sa ne aparam uneori,chiar punand in pericol viata celui care ne ataca.Ne vom intreba toata viata daca am procedat bine sau rau.Judecata e evaluare si actiune.Pentru a-l cunoaste pe om,nu privim carnea ci spiritul.Cum poti cunoaste un om cu adevarat?Te uiti la ce face,nu la ce spune.Pomul se cunoaste dupa roade,iar omul dupa fapte.Poti cunoaste un om dupa cum se roaga,dupa cum se poarta,dupa cum vorbeste.Dar foarte bine poti cunoaste dupa cum se cearta.Si ori cat ai vrea sa cunosti un om pe deplin,e cu neputinta.Numai Dumnezeu ne cunoaste pe deplin.2 Corinteni 5:17 Caci,daca este cineva in Hristos,este o faptura noua,cele vechi s-au dus,iata ca toate lucrurile s-au facut noi...

No comments: