Thursday, August 20, 2015

Pacat,patima si pofta...

Pacatul este calcarea cu deplina stiinta si cu voie libera,prin gand,cuvant sau fapta,a voii lui Dumnezeu.Iar pentru ca voia lui Dumnezeu se arata in legile Sale,de aceea pacatul se mai numeste si faradelege.Pentru a putea lupta cu patimile si cu poftele este necesar sa cunoastem constitutia firii umane si starea ei.Orice pacat sau patima reprezinta un act contra firii,care anuleaza libertatea omului ca dar divin,iar lupta unui om constient de starea decazuta in care se afla,fie om ce traieste in lume,trebuie sa tinda spre inlaturarea patimilor si castigarea virtutilor pentru a ajunge pe treapta cea mai inalta a desavarsirii.Sa traduc ogoieste-te(calmeaza-te)si pune-ti pofta-n cui!Nimeni,cand este ispitit,sa nu zica,sunt ispitit de Dumnezeu,caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau,si El insusi nu ispiteste pe nimeni.Ci fiecare este ispitit,cand este atras de pofta lui insusi si momit.Apoi pofta,cand a zamislit,da nastere pacatului,si pacatul,odata faptuit,aduce moartea.Iacov 1:13-15 Sa nu poftesti casa aproapelui tau,sa nu poftesti nevasta aproapelui tau,nici robul lui,nici roaba lui,nici boul lui,nici magarul lui,nici vreun alt lucru,care este al aproapelui tau.Exodul 20.17 Cuvantul asupra caruia in aceasta porunca este,a pofti.Pofta in sine nu este rea.Pofta de mancare,pofta de viata,care este o exprimare a bucuriei si a nevoii normale a fiecarui om de a savura viata,prin diferite activitati benefice.Pofta devine rea sau daunatoare numai in momentul in care ia o forma dominanta,anuland vointa si ratiunea. In acest caz suntem dominati de ea,nemaiputand fi capabili de a o controla.A pofti,inseamna a dori puternic sa obtii ceva ce apartine unei alte persoane,sau a ravni.Acest gen de pofta este generat de pacatul din om.Deci,pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor,si sa nu mai ascultati de poftele lui.Romani 6.12 Atata timp cat traim in aceasta lume,suntem confruntati si cu astfel de tendinte. Insa, tinand cont de Lege, trebuie sa nu dam curs acestora.Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre,ca niste unelte ale nelegiuirii,ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu,ca vii,din morti cum erati,si dati lui Dumnezeu madularele voastre,ca pe niste unelte ale neprihanirii.Romani 6.13 Oamenii incearca sa afle cauzele care stau la baza conflictelor din lume.De unde vin luptele si certurile intre voi?Nu vin oare din poftele voastre,care se lupta in madularele voastre?Iacov 4.1 De fapt,pofta a fost motivul pentru care a patruns pacatul in lume.Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi,placuti la vedere si buni la mancare,si pomul vietii in mijlocul gradinii,si pomul cunostintei binelui si raului.Dumnezeu a dat omului porunca aceasta,poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina,dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci,caci in ziua in care vei manca din el,vei muri negresit.Geneza 2.9,16,17 Inselata de sarpe,femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit,si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea.A luat deci din rodul lui,si a mancat,a dat si barbatului ei,care era langa ea,si barbatul a mancat si el.Geneza 3.6 Ca urmare a neascultarii lor de Dumnezeu,primii oameni au devenit muritori si implicit tot neamul omenesc pana in zilele noastre.Datorita poftei careia i-a dat curs,omul si-a pierdut nemurirea.Initiatorul acestei tragedii este cel care a ispitit-o pe femeie sa manance din rodul oprit.Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care le facuse Dumnezeu.El a zis femeii."Oare a zis Dumnezeu cu adevarat,sa nu mancati din toti pomii din gradina?"Femeia a raspuns sarpelui. "Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina."Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii,Dumnezeu a zis:."Sa nu mancati din el,si nici sa nu va atingeti de el,ca sa nu muriti."Atunci sarpele a zis femeii."Hotarat,ca nu veti muri,dar Dumnezeu stie ca,in ziua cand veti manca din el,vi se vor deschide ochii,si veti fi ca Dumnezeu,cunoscand binele si raul".Geneza 3.1-5 Si balaurul cel mare,sarpele cel vechi,numit Diavolul si Satana,acela care inseala intreaga lume,a fost aruncat pe pamant.Apocalipsa 12.9 Diavolul este dusmanul lui Dumnezeu si al omului,care continua pana in ziua cand va fi nimicit de Dumnezeu,sa isi faca lucrarea sa distructiva pe pamant.Voi aveti de tata pe diavolul,si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru.El de la inceput a fost ucigas,si nu sta in adevar,pentru ca in el nu este adevar.Ori de cate ori spune o minciuna,vorbeste din ale lui,caci este mincinos si tatal minciunii.Ioan 8.44 Satana este stapanitorul lumii acesteia,si ne imbie prin felurite forme de ispite si pofte.Preaiubitilor,va sfatuiesc ca pe niste straini si calatori,sa va feriti de poftele firii pamantesti care se razboiesc cu sufletul.1 Petru 2.11 Zic dar,umblati carmuiti de Duhul,si nu impliniti poftele firii pamantesti.Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului,si Duhul impotriva firii pamantesti.Galateni 5.16,17 Pofta se poate manifesta si sub forma unei dorinte sau patimi pentru o persoana.Dar cel ce preacurveste cu o femeie este un om fara minte,singur isi pierde viata cine face asa.Nu va avea decat rana si rusine,si ocara nu i se va sterge.Dumnezeu a iubit atat de mult lumea,incat a dat pe singurul Lui Fiu,pentru ca oricine crede in El,sa nu piara,ci sa aiba viata vesnica.Ioan 3.16 De aceea,omorati madularele voastre care sunt pe pamant,curvia,necuratia,patima,pofta rea,si lacomia,care este o inchinare la idoli.Din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii.Coloseni 3.5,6 Fiecare din voi sa stie sa-si stapaneasca vasul in sfintenie si cinste,nu in aprinderea poftei,ca Neamurile,care nu cunosc pe Dumnezeu.Si sa va imbracati in omul cel nou,facut dupa chipul lui Dumnezeu,de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul.Efeseni 4.20-24 Sa nu poftesti,indica calea spre o viata echilibrata,fara imbuibari.Omul trebuie sa traiasca dupa Duhul lui Dumnezeu.Zic dar,umblati carmuiti de Duhul,si nu impliniti poftele firii pamantesti.Galateni 5.16 Roada Duhului este infranarea poftelor.Galateni 5.23 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus,si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.Galateni 5.24 Caci tot ce este in lume,pofta firii pamantesti,pofta ochilor si laudarosia vietii,nu este de la Tatal,ci din lume.Si lumea si pofta ei trece,dar cine face voia lui Dumnezeu,ramane in veac.1 Ioan.2.16,17 Pofta e atat de nesabuita ca te face sa pui mana pe ceea ce nu ti se cuvine.Sa ne calmam si sa le agatam in cui.Omul cu judecata,ia aminte la sine,cumpaneste cele ce i se cuvin si-i sunt spre folos.Acela cugeta lucruri folositoare sufletului.Caci blandetea si infranarea este fericire si nadejde buna pentru sufletul oamenilor.Caci pricina tuturor relelor este pofta si mania.Ratiunea ne face vrednici sa ne numim oameni.Pacatul este o patima a materiei.Sufletul curat si bun se lumineaza de Dumnezeu.Necazurile vietii fac sa fie incununati de Dumnezeu si luptatorii vrednici.Raul se prinde de fire ca rugina de arama si necuratia de trup.Cea mai mare boala a sufletului,este pierzarea lui.Inceputul pacatului este pofta,prin care se pierde sufletul,iar inceputul mantuirii si al imparatiei cerurilor este dragostea.Cand te intorci cu multumire spre asternutul tau,aducandu-ti aminte de binefacerile si de marea purtare de grija a lui Dumnezeu,si umplandu-te de intelegerea cea buna,te vei veseli,iar somnul trupului tau se va face bine.Sunt ganduri,pofte si patimi care vin pe neasteptate sub chipul unor tulburari trecatoare dar sunt si unele mai statornice,care tin zile,luni sau chiar ani.Aceste ganduri care vin fara de incetare sunt impovaratoare si ucigatoare.Gandurile cu care trebuie sa ne luptam nu sunt intotdeauna rele,ele pot sa para bune,iar cel mai adesea par inofensive.Chiar daca un gand nu are nimic rau in sine sau in urmarile lui,rabda o vreme,pentru a nu face nimic pripit.Gandul cel rau ispiteste,pe cand cel ce pare a fi bun amageste,asa incat cel ce este biruit de primul se socoteste printre cei ce au pacatuit sau au cazut,dar cel ce se biruie de al doilea se afla intr-o stare de amagire.Acestea fiind spuse,putem afirma fara putinta de tagada ca nu este minut in care noi sa nu zacem in inselare,si asta se intampla din pricina ca raul salasluieste inca in noi,nefiind izgonit,pe cand binele este motiv pentru care ochii nostri sunt incetosati.Exista ganduri trupesti,sufletesti si ganduri duhovnicesti.Fiecare lucrare patimasa a varsat un strop de patima in puterile noastre,iar toate impreuna au umplut puterile noastre de patimi,precum apa imbiba un burete sau mirosul intra intr-o haina.Necazurile sunt focul,iar lacrimile sunt apa.Asadar sileste-te pe cat iti ingaduie intelepciunea si pe cat iti este cu putinta.Smereste-te inaintea lui Dumnezeu,cu pocainta si rugandu-L sa Se milostiveasca de tine.Cel mai important este sa plangi inaintea Domnului pentru necuratia ta.Cele mai grele momente sunt acelea in care strigi dupa ajutor si nu te aude nimeni.Incerci sa te vindeci pe tine,de tine.Ai cazut in patima gandurilor negre.Ele iti tin companie si ziua si noaptea,sunt pretutindeni.Problemele au devenit atat de imposibile incat chiar daca incerci sa ridici piciorul,sa faci un pas,cineva iti pune piedica.Gandurile pot veni si dinspre suflet si dinspre trup.Pofta trupului,pofta ochilor si trufia vitii,nu sunt de la Tatal,ci sunt din lume.Raul fizic este,durerea,pacatul si suferinta pentru pacat.Iubeste-i pe pacatosi si nu-i dispretui pentru greselile lor.Pacea sufletului e lipsa patimilor.Patimile sunt flacari de foc mistuitoare si arzatoare.Patimile au puterea de a atrage de la sine,chip sau gand patimas.Puterea atragatoare a patimii consta in fagaduinta desfatarii.Patima reprezinta un paradox al firii fizice si spirituale a omului.Omul doreste placerea si evita neplacerea si durerea.Pacatul este greseala morala care aduce confuzia,in sensul ca omul cautand placerea,ajunge la un moment dat la neplacere si durere.Patima este durerea,suferinta la care se ajunge prin insatiabila impulsionare a placerii.De asemenea intalnim si consecintele devastatoare pe care le are pofta.Pofta afecteaza mintea noastra,relatiile cu semenii conducand la pacat.Pacatul poarta in el propia lui nenorocire.Si in cele mai bune momente,plangem pentru lume.In zilele lui Ezechiel Dumnezeu a pus un semn pe fruntea oamenilor,care suspina si gem din pricina tuturor uraciunilor,care se savarsesc acolo.Ezechiel 9:4 Pentru aceasta scriu,pentru dragostea numelui lui Dumnezeu si compasiune pentru cetatea nimicirii.Ochii imi varsa siroaie de lacrimi,pentru ca Legea Ta nu este pazita...




No comments: