Saturday, August 29, 2015

Fica mea Camelia a venit acasa din jail...

Sunt atata de ganditoare,ca nu mai stiu ce sa mai scriu.Chiar azi a venit fica mea Camelia din jail,dupa trei luni de invatare,si am dat o masa de dragoste,ficei noastre risipitoare.Domnul sa se indure de noi toti.Dar iata ca din nou mi-a venit inspiratia.Vorbeam cu mama mea,despre planta noastra vineta,ca de un an de zile am pus-o si este mare si frumoasa,dar nu ne-a dat nici o roada.Si i-am zis mamei mele,ca si in parabola din Biblie,hai sa-o mai lasam inca un an,poate la anul va da rod,iar daca nu,o voi scoate afara din pamant si voi semana altceva.Si asa am si facut.Am mai lasat-o pana la anul.Chiar acum am facut si o fotografie cu ea,sa o vedeti ce mare si frumoasa e,dar fara rod.Si ma duc mai departe cu gandul.E durere,abisuri intunecate ale deznadejdii,sufletul se inalta spre piscurile de vis a sperantelor,imprumutand ceva din seninul boltei ceresti si din caldura razelor de soare.Am stiut ca va fi greu,dar niciodata nu esti pregatit pentru astfel de situatii,oricat am incercat sa ma incurajez,tot ma simt de parca ar fi smuls cineva o parte din mine.Multora dintre lucrurile pe care le fac,nu le mai gasesc rostul.De cate ori am incercat sa-mi pun ordine in viata,in ganduri,sentimente sau in amintiri.Prezentul si trecutul se amesteca,neputintele actuale ma cuprind si imi dau o stare,si atunci ma apuc sa fac curatenie.E un impuls aproape inconstient al nevoii interioare de a face ordine,de a aseza toate lucrurile la locul lor,redandu-mi sentimentul de siguranta,ca si cum m-as pune la adapost de lumea aflata in permanenta miscare.Incerc sa stapanesc ceea ce se intampla in viata mea,clar ca lucrul asta ma depaseste.In final ma izbesc de zidul de indiferenta al celorlalti iar bunele mele intentii,de fiecare data e un mister.Toata lumea isi cunoaste bine interesele si oricum nu sunt capabili sa se miste decat conform unor trasee dinainte stabilite.Odata ce a aparut ceva neprevazut,simt nevoia sa renunt la aceste prejudecati.Dar din pacate,lucrurile nu sunt atat de simple,cand este vorba despre mine,categoric totul ia proportii.Sunt satula de aerele de afara.Timpul nu sta in loc,desi toate aventurile pe care le traiesc,sunt mai mult sau mai putin fictive.Sunt o fiinta contradictorie,sunt surda la zgomotele din jur.Timpul curge surprinzator de repede pentru un timp de intamplari,poate chiar de semnificatii.Ma vantur intre viata si viitor.Fac un jurnal de viata,scris cu voie buna si cu simplitate.Mi s-a parut ca toate aceste lucruri stau,la urma urmei,sub semnul vietii,si reprezinta viata mea.Cel mai simplu mi se parea sa ma las dusa de val,iar locul unde ma duce valul este departe de tot ce mi-am inchipuit ca este posibil.O fi bine,o fi rau?Nu stiu,dar stiu ca va trece si asta,si undeva ma asteapta frumosul curcubeu.Aceste randuri s-au nascut in urma multor situatii de care m-am izbit,care au un numitor comun si anume atitudinea parintilor fata de trezirile spirituale din viata copiilor,panica care ii cuprinde pe unii dintre ei cand copiii lor sunt cercetati de Dumnezeu.Daca esti parinte si vrei ca relatia cu copiii tai sa fie dupa voia lui Dumnezeu,va trebui sa meditezi la comportamentul tau,la reactiile tale atunci cand copilul tau manifesta un interes deosebit fata de relatia lui cu Dumnezeu.Lumea cu cel mai inalt nivel de trai,se prabuseste.De ce?simplu,a cheltuit prea mult.Nivelul de trai costa.Protectia sociala,solidaritatea sociala,grija pentru batrini,sistemul de sanatate,sistemul de pensii,toate astea s-au facut,si au fost obligate sa mareasca preturile.In viata sa fiti cei care sa sfinteasca un loc,o casa,o societate,o generatie,un oras si locul de munca unde veti lucra.Prin comportament crestin,mai intai.Ori esti crestin azi,ori nu sti pe ce drum vrei sa alegi.Cand este vorba de lucruri trecatoare si pamantesti,suntem sarguitori si ravnitori,dar cand putem agonisi atat de usor pe cele netrecatoare si vesnice,intarziem.Crestinii traiesc in trup,dar nu dupa trup,traiesc pe pamant,dar vietuiesc ca in ceruri.Ei sunt pentru lume,ceea ce este sufletul pentru trup.Treziti-va,frati si surori,pana nu-i prea tarziu.Ori crestini buni,ori pierim.Luati aminte ce va spun,numai Dumnezeu din cer ne salveaza.Priviti in sus,nici intr-o parte,nici in alta.Fericirea noastra este sa ramanem in El,unde ne-a pus Dumnezeu.Tot ce ai pierdut pentru Dumnezeu ai pastrat,tot ce ai pastrat pentru tine ai pierdut.Tot ce ai dat in numele lui Dumnezeu ai dat cu dobanda,tot ce ai dat in numele maririi si desertaciunii tale ai aruncat in vant.Tot ce ai primit de la oameni ca de la Dumnezeu ti-a adus bucurie,tot ce ai primit de la oameni ca de la oameni ti-a adus griji.Cu adevarat,toate dulcetile si maririle vietii sunt desertaciune si stricaciune,pentru ca toti vom muri.Fii totdeauna cu Dumnezeu,daca vrei ca Dumnezeu sa fie totdeauna cu tine.Chiar daca noi ne departam de Dumnezeu,El ramane aproape de noi.Nici un folos nu vine din lucrarea omului,fara aprobarea de sus.Dumnezeu nu cauta binele facut,ci scopul pentru care a fost facut.Ce e viata asta-n lume,ce e omul,cum e zis?Totul este inselaciune si e umbra doar si vis.Ce e viata asta,oare?E ca pulberea in vant,astazi este om in floare,maine,o mana de pamant.Viata asta-i o clipita langa viata cea de veci,atunci fati-o fericita langa Domnul s-o petreci.Caci o vesnicie intreaga,facand bine,vei avea,veselie,bucurie ce-o sa stearga tot ce-ai suferit candva.Te-astep Isuse,privind spre ceruri,sa vad daca nu vii.In orice seara,eu Te chem iarasi,pentru a ma pregati.Trece timpul,trece viata,zboara fara veste,intr-o zi iti vei da seama ca mult nu mai este.Te vei duce in tarana fara a ta vointa,pana nu-i tarziu amice vino.Toti ar trebui sa stim,cu toti ar trebui sa stim,cine-i Isus.Totdeauna pe-a Domnului cale,au fost lacrimi si-au fost spini destui,dar acei ce-au urmat voii Sale,trebuit-au sa-i semene Lui.N-a iubit lumea,nu,niciodata,pe-acei cati I-au urmat Lui cu zel,ci c-o ura mereu ne-mpacata,i-a primit pe pamant ca pe El.Toate-s trecatoare fara Dumnezeu,toate se destrama fara Harul Sau.Singura speranta,ce imi da puteri,e ca Se va-ntoarce,sa ne duca-n cer.Toate-s trecatoare pe acest pamant,numai Tu Isuse,esti Etern si Sfant,singura-i Iubirea ce va ramanea.Toata viata mea am cautat,un prieten adevarat,si ori si unde am umblat,numai pe Isus l-am aflat.Treziti-va oameni buni din adormire,si treziti-va la realitate,ca sfarsitul tuturor lucrurilor ii foarte aproape.Si aceasta,fiindca stiti in ce timp ne gasim,caci este chiar ceasul sa va treziti,caci acum mantuirea este mai aproape de noi,decat atunci cand am primit credinta.Noaptea e pe sfarsite,ziua este aproape.Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii.Sa umblam cuviincios,ca ziua,nu in ospete si in betii,nu in desfranari si in fapte de rusine,nu in cearta si in pisma.Ci imbracati-va in Domnul Isus Hristos si nu aveti grija de trup sa nu o faceti spre pofte.Romani 13:11-14 Si aceasta cu atat mai mult,cu cat stiti in ce imprejurari ne aflam,este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn.Strajerule,cat mai este din noapte?Strajerule,mai este mult din noapte?Seara vine plansul,iar dimineata veselia.Psalmul 30:5 Pentru voi care sunteti plini de teama din cauza conditiilor amenintatoare,caci din punct de vedere omenesc nu vedeti niciun viitor mai bun,va zic.Ridicati-va capetele.Pentru cei care zac pe patul durerii,care sufera de diferitele boli ce lovesc familia,aveti curaj ca vine curand dimineata.Vindecarea nu va necesita vreme indelungata,ci intr-o clipa,intr-o clipeala din ochi,aceste trupuri suferinde si chinuite de durere vor fi schimbate in trupuri sanatoase la fel ca trupul Sau plin de slava.Ziua este aproape.Strajerule,cat mai este din noapte?Vine dimineata.Ziua triumfului Sau finalul este la usa.Avem nevoie de curaj,rabdare,credinta,dar dimineata cu slava ei va veni.Credinta noastra nu e in zadar.Cuvantul lui Dumnezeu e sigur.Toate profetiile Biblice care anunta zorile slavite au fost sau sunt in proces de afi implinite.Evenimentele finale ale istoriei omenesti vor fi rapide,aveti curaj.Dimineata vine!Treziti-va si fiti gata!Mai las-o si anul acesta,poate la anul va da rod...


No comments: