Monday, May 18, 2015

Va rog sa parasiti domicilul...

Stiti voi,eu mai fac si comedie,cateodata.Fica mea Alice,este comediana,si toate le copie de la mine.Chiar vorbeam cu mama mea,de dimineata,de cand m-am sculat,tot vorbesc.Cu una,cu alta,despre una,si alta,si mai vorbesc si cu gongile,tantarii,si astea dita na,armasarii.Vreau sa incendiez domicilul,cu tot felul de sprayuri,de toate varietatile,all purpose cleaner.Ma scol cu intepaturi,zbieraturi,umflaturi,muscaturi,pitigaturi,si nu stiu de unde vine.Inima ma inteapa tare,si eu sufar ca ma doare.Si asa eu m-am rugat lui Dumnezeu,si le-am rugat si pe nesimtitele astea,sa imi paraseasca domicilul,imediat.Si tot m-am rugat sa se indure de noi,eu nu stiu ce sa mai fac cu ele.Azi nu mai vreau nimic.Oricum eu le-am dat de hac,si le-am pus pe foc,sa se duca jos,de pe mine.Le-am spus,sa stiti ca nu va zic la revedere,numai la disparere,sa dispara definitiv si pentru totdeauna.Mama mea,mi-a zis,deageaba vorbesti cu ele,ca tot nu te baga in seama,asa ca lasa-le tu mai pe ele.Si asa eu tot am stat,si apoi m-am tot uitat,sa le vad daca mai piere,si sa nu mai vorbesc cu ele.Azi asa,mine alt fel,si ma tot chinuie gandul,maine ce-o mai fi,altfel!De purici si de paduchi,sa tot te duci,sa nu-i mai duci.De tantari si micsunele,gongonele,cacatele,bed bugs prin nadragi,pe la usa,dupa tusa,pe la geamuri,ni tu,hamuri,si mai vreti voi,na,si o comedie.Ma-m saturat de toate,si asa vi le-am pus eu pe masa.Acum sa ne mai punem putin si pe treaba.Viata omului nu e afara,ci inlauntru,in suflet.Ce-i afara e indiferent.Numai sufletul exista.Cand nu va mai fi,sufletul meu va inceta de a mai fi tot restul,si totusi restul hotaraste soarta sufletului meu,si restul depinde de alt rest.M-am amagit cu vorbe.Acum plutesc intre viata si moarte,intre cer si pamant.De azi voi deveni tacere,si voi invata sa ascult linistea.Descoperind misterul ei,poate imi voi cunoaste mai bine ce nu mai vreau,nu mai vreau sa ma gandesc,nu mai vreau sa mai scriu de dureri si suferinta,doar de pace si iubire.Vreau doar seninatate si atat,mai mult nimic.In ultima vreme am avut de-a face mult cu zona mentala,cu gandurile,cu mintea.Am avut momente si chiar zile intregi in care am fost terorizata.Tot ce puteam sa spun si sa gandesc era,ma simt groaznica.Treptat,dupa ce m-am obisnuit cu senzatia ca ceea ca ma teroriza era exact acest gand,ma simt groaznica,doar acesta era un gand din gand.Banuiesc ca suna ciudat pentru cineva care n-a trecut prin asa ceva.Si pentru mine suna inca un pic mai iesit din comun acum.Ma simteam groaznica de tot si toate astea doar pentru ca aveam incredere totala in acest gand.Daca intampinam cu blandete si intelegere fiecare gand, o sa avem o viata mult mai usoara.Gandurile nu trebuiesc si nici nu pot fi oprite.Dar pe de alta parte nici nu trebuiesc crezute pe cuvant.Si in timp ce tu esti ocupat in mintea ta cu trecutul,cu viitorul,purtand conversatii imaginare cu gandul,momentul prezent trece pe langa tine.Din fericire si de fapt inevitabil,am ajuns de una singura la marea iluminare si anume,e doar un gand si un gand poate fi schimbat.Un gand nu poate sa-mi faca rau,decat daca-l cred.Cand suntem una cu gandurile noastre,suntem prinsi in minte,intr-o iluzie.In fiecare zi se iveste cate ceva,de-o fi una,de-o fi alta,asa este viata cu suferinta si durere,poate de multe ori este si neglijenta noastra.Din toate tot invatam,si tot in suferinta ramanem.Oare cand se vor termina durerile acestea?Iata,ceea ce multora le e greu sa creada,este faptul ca boala si necazul poate veni chiar de la Dumnezeu.Numai ca atunci cand boala si necazul sunt de la Dumnezeu,scopul nu este nimicirea fiintei noastre,ci,dimpotriva este spre cresterea noastra spirituala,uneori,spre slava lui Dumnezeu.In aceasta situatie,unul se refera la faptul ca necazul trebuie sa fie foarte dureros pentru a ne atrage atentia,celalalt se refera la faptul ca durerea trebuie sa fie dincolo de controlul fiintei noastre.Atitudinea noastra trebuie sa fie urmatoarea.Dumnezeu mi-a dat o boala,m-a pus la pat pentru a-mi transmite un mesaj.Ramane ca persoana in cauza sa ceara luminarea de la Dumnezeu pentru a-i arata mesajul transmis.Dar,Dumnezeu intra in viata ta,numai daca tu ingadui si esti pregatit.De aceea se si spune ca un om aflat intr-o mare suferinta este pe calea adevarului.In consecinta,noi,oamenii,nu putem avea previziuni asupra vietii sau asupra mortii noastre,dar ne putem pregati pentru un sfarsit bun,pentru ca asa cum spune proverbul"viata omului nu e decat o pregatire a mortii sale".Asadar,sa fim pregatiti pentru a putea zice precum Iov."Am primit cu bucurie pe cele bune si pe cele rele nu le vom primi".Boala sau nenorocirea poate veni din cauza propriei persoane,prin excese si extreme sub toate formele lor.In acest sens,exista o vorba populara,cum iti asterni asa si dormi.Bineinteles ca daca consumi droguri,nu faci altceva decat sa atragi boala.De altfel,nu exista om care sa nu fie supus,intr-un fel sau altul.Daca aveti necazuri,veniti sa ne spuneti de ele.Daca n-aveti,veniti sa ne spuneti cum procedati.Domnul permite ca unii oameni sa dea de necazuri,pentru ca este singurul timp cand se gandesc la El.Probabil ca la acest lucru se referea Pavel cand scria credinciosilor din Corint spunand "m-am luptat cu fiarele in Efes."1 Cor. 15:32 Ma lupt cu fiara amara,pe care chiar acum,m-a trezit din somn...




No comments: