Sunday, April 12, 2015

La o plimbare de seara...

Mergand la o plimbare de seara,si privind cu drag la stele,sa ma mai minunez putin de creatura lui Dumnezeu.Apoi m-am intalnit cu doua fete tinere,cam de vre-o 16-si 18 ani,erau homless,si eu le-am cunoscut,si ele m-au cunoscut pe mine,caci au cunoscut-o pe fica mea Camelia.Am stat putin de vorba cu ele,de ce au ajuns in halul acesta.Si imediat mi-am dat seama ca au acelesi probleme ca si fica mea Camelia.Au fugit de acasa,si bineinteles ca parintii nu au putut sa accepte ce ele fac,cu droguri si prostitutie,si sa ajunga sa cerseasca pe strazi.Eu nu cred ca parintii au vre-o vina in aceasta.Deoarece si eu sunt parinte si ma lupt foarte mult sa o ajut pe fica mea sa se lase de droguri,dar alegerea trebuie sa fie a ei.Eu cat pot o ajut,dar ce nu mai pot face eu,sa faca altii.Nici nu mai vorbesc,cat de mult sa luptat fica mea Ramona si fiul meu Emanuel cu ea,nici nu stiu de cate ori a fost data afara din apartament,tot datorita drogurilor.Si acum eu ce trebuie sa fac,sa merg inainte cu viata si sa astept.Cat mi-a stat in putinta eu am ajutat-o.Stiu ca aceste persoane,nu numai ca au probleme cu dependenta,dar sunt si bolnavi mental.Si ce poti sa astepti de la cineva care este si bolnav pe deasupra tuturor problemelor.Eu ce pot sa fac,ii ajut cum stiu eu,si chiar daca ma rog pentru ei,Dumnezeu are ultimul cuvat.Si apoi am plecat mai departe si mi-am vazut de drumul meu,si am inceput a medita in gandul meu,la lume,la viata,la cer si pamant.Am privit cu drag la stele,pentru ca mi se pare un loc desavarsit.Un loc unde este multa liniste,unde nu este aglomeratie,un loc unde oamenii  nu au apucat sa faca prea mult mizerie.Daca ridici inspre cer privirea noaptea,cand gandul inca nu s-a dus sa doarma,ochii ti-i poti lasa plin de farmec al stelelor.Dupa legi de nimeni stiute,totul se misca si doar stelele care vegheaza pe toti si pe fiecare,stau nemiscate,departate de drumul ce-i plin de forfota.Ridica-ti privirea inspre cer,priveste cerul instelat si-ti lasa ochii prada inaltului.Cand eram mica imi imaginam Cerul ca pe o implinire a dorintelor de aici de pe Pamant.De atunci am ajuns la maturitate insa perceptia nu sa schimbat.Il privesc in imensitatea si nemarginirea lui,ma orbesc uneori stelele,dar cred in continuare in bunatatea Lui.Cu stelele vorbesti si cand esti vesel,dar si cand esti trist.Stelele iti stiu povestea,sau deznadejdea.Te asculta,te privesc,te mangaie,si tac.De acea iubesc Stelele,Luna si Cerul.Candva am sa ma intalnesc cu ele.Cerurile spun slava lui Dumnezeu,si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui.Psalmi 19:1Cand privesc cu drag la stele,voi vedea ce-i scris pe ele"Dumnezeu"Cand ma intreb de ce am curaj sa ma privesc printre stele,imi dau seama de ce las urme pe toate drumurile mele.Calator pe pamant,trecator al pragurilor Lumilor si Luminii mai trebuie inca sa fiu,pentru a nu zabovi in ceasul de pe urma al vremurilor ce se vor sfarsi.Pentru ca in ziua de mare trecere sa ma intorc acolo unde,pe totdeauna,voi aduna a cele stele.Privesc spre Cer cand inima mi-e trista,privesc spre Cer cand bat la usa cea inchisa.Privesc spre Cer cand ochii Tai zaresc,privesc spre Cer cand stelele zambesc,soptind ca vine ziua.Privesc spre Cer si-astept o dulce luminare,privesc spre Cer cerandu-ti indurare,sa nasti in mine simtirea impaciuitoare.Cand privesc cerurile lucrarea mainilor Tale,luna si stelele pe care le-ai facut,imi zic?Ce este omul,ca sa Te gandesti la el?Si fiul omului,ca sa-l bagi in seama?Psalmi 8:3-4Multumesc Tatalui din cer,ca mi-a dat acesti copii,chiar si cu infirmitati si greseli,dar tot El mi-a dat si rabdarea,sa trecem peste obstacole,cand ziceam ca nu mai pot,a fost acolo,si m-a inteles.Multumesc ca am putut fi mama lor pana la aceasta varsta,si cat timp nu stiu.Multumesc ca impreuna am invatat sa ne cunoastem mai bine pe fiecare,sa crestem impreuna,sa ne bucuram,sa suferim si sa apreciem viata asa cum este ea.Dedic cea mai sublima postare de dragoste si compasiune pentru copii mei,Camelia fata cea mai mare si intaiul nascut,m-a invatat rabdarea si sa o iubesc neconditionat.Ramona,fata a doua m-a invatat ca viata trebuie traita si nu abuzata.Emanuel fiul meu,al treilea copil,sa merg mai departe si sa nu ma mai gandesc la trecut,chiar daca ma doare,sa spun ca totul va fi bine.Alice,fica mea a patra,din familie,sa privesc in sus la stele ca sa ajung si eu la ele.Ca sunt o mama,pretoiasa si foarte puternica,si ea a invatat rezistenta de la mine,tot o data si lectiile de viata.Dar mai este inca de invatat,ivatam,invatam si iar invatam.Sa traim in dragoste si unitate,daca timpul meu,aici pierdut,este ca am dedicat copiilor mei,iubirea din sufletul meu pentru ei,si nu am uitat de nepotelul meu Lucas,fiul lui Ramona,si mamei mele,si dragilor mei frati.Am dorit sa fiu pentru copiii mei si prietena lor,nu numai mama.Daca cineva a gresit,recunoaste si isi indreapta greseala.Viata-i plina de suferinta dar si de bucurii,si pretuim atat de putin clipele ce trec pe langa noi atunci cand le putem atinge.Mai inainte,copiii stiau sa respecte,aratand astfel omului curatenia la care este chemat sa ajunga.Astazi insa,copiii au uitat parca sa se mai bucure,ei fiind adesea tristi,posomorati,plictisiti,de viata si de bucuria din interiorul familiei.Bucuria copilareasca de odinioara este inlocuita,cu o viteza inspaimantatoare,si de o stare plictisitoare.Daca pana nu demult copiii se maturizau treptat,nimic fortandu-i sa se comporte ca niste oameni mari,fiecare lucru petrecandu-se la vremea lui.Astazi insa,maturizarea acestora este din ce in ce mai grabita.Multi parinti nu mai au vreme de copii,trebuind intr-un fel sa se descurce singuri,ca niste oameni mari.Viteza,care caracterizeaza societatea contemporana,s-a strecurat vicleneste si in copii.Nemaintelegand rostul vietii si baza ale familiei,multi dintre parinti isi doresc ca cei mici sa creasca rapid,nedandu-si seama ca ii lipsesc copilaria.La randul lor,majoritatea copiilor isi doreste sa ajunga cat mai repede maturi.Cum sa mai fie copiii copii,cand parintii lor au uitat ce inseamna sa mai fii copil.Pentru ca cei mici sa poata creste sanatos,parintii trebuie sa redevina copii.Deci,pentru a putea fi alaturi de cei mici,parintii trebuie ca mai intai sa-si redescopere propria lor copilarie,dar cum?pe care au dat-o uitarii.In cazul in care unii parinti nu au avut o copilarie vrednica de adus aminte,nu este tarziu ca ei sa inceapa acum,la maturitate,sa isi traiasca acea copilarie pe care nu au avut-o niciodata.Copiii odihnesc si refac omul,chiar ei sunt o refacere a omului.Ei rezuma gingasia si frumusetea,curatenia,nevinovatia si credinta.Modul de a fi al copiilor,este cel mai iubit de Dumnezeu.Acestia Il au pe Dumnezeu ca pe un tata de pe celalalt taram.Dumnezeu si copiii au inrudirea pe care noi,cei mari,o pierdem.Nu lasa viata sa-ti treaca printre degete,traind pentru trecut sau viitor,traieste-o acum!Doar traind cate o zi pe rand,vei putea trai toate zilele vietii.Viata nu e o cursa,ci o calatorie care trebuie savurata pas cu pas.Ieri a fost istorie,Maine e Mister,iar azi e un Cadou.Bucura-te de el!...



No comments: