Monday, February 23, 2015

Cant Domnului caci mi-a facut mult bine!

Intristarea in bucurie,Domnul mi-o va schimba.Si ce frumos e cand sti sa o scri.O adiere racoroasa mi-a batut prin par.Ma tem ca nu stiu sa scriu prea frumos despre fericirea ce o simt din nou,cand ma gandesc ce zi mareata atunci va fi,cand dupa ai Lui copii El va veni.Simt ca ale mele cuvinte sunt prea usoare ca greutate,pentru ceea ce-as vrea sa  mentionez,cand intristarea mea in bucurie,El mi-o va schimba.O scumpa zi atunci va fi,ziua cand cu El,eu ma voi intalni.Insa invat,invat din lumina stelelor si din rasaritul soarelui.Zilele astea ma inspir din natura,fur ganduri si vise de la oamenii ce ma inconjoara,cant un cantec de neuitat,un cantec de dragoste pentru Domnul meu.Din vremea copilariei mele,pe muzica anilor ce vor veni,ma plimb prin aleea gandurilor mele.Lucrurile nu se aseaza mereu pe fagasul pe care ni-l propunem,ele nu poarta haina implinirii,insa pot aduce raze de zambet pe fetele noastre,chiar daca nu ne implinesc complet.Din buchetul parfumat nu este cea a dezamagirii,ci cea a sperantei si a dorintei de a face din noi oameni mai buni,mai calzi,mai increzatori.In fiecare zi invatam sa ne bucuram de noi insine,de a trai,de a canta,de a ne bucura de lucrurile mici ce isi croiesc drum printre actiunile noastre de zi cu zi.Privesc partea plina a paharului fiindca orice gol trebuie umplut.Vom deveni mai rezistenti si vom invata din greseli.Pe scurt,viata merge inainte,noi mergem inainte,cu bune cu rele,cu ganduri,cu planuri,bucurii,tristeti si cantece.Iar eu,continui sa contemplez viitorul,unul in care eu si cei aproape de mine vom continua sa ne bucuram de tot ce se intampla.Zilele mele se duc atat de repede una dupa alta.Sunt clipe in care inca mai sper sa imi revin,sa ma calmez,sa ma bucur de firul ierbii si de cantecul pasarelelor.Am alte lucruri de facut acum.Lucrurile sunt asa cum sunt intr-o tara unde nimeni nu mai are timp,si toata lumea se plange de orice.Din intuneric insa,rasare o stea luminoasa care ne poarta pe scara sperantelor ca intr-o zi vom avea timp din nou sa iubim,sa ne imbratisam,sa ne spunem lucruri frumoase.Din planurile mele se strecoara si momente de fericire intensa,din cele pe care le-am asteptat o viata intreaga,cele care imi calmeaza spiritul si imi duc sufletul departe intr-o lume in care nu exista timp si nici agitatie.Pe aici,eu stiu voi mai trece din nou.O scumpa zi,o scumpa zi!Cand pe Isus eu L-am primit,inima mea I-am dat-o Lui,cu totul sunt al Domnului!Sunt recunoscatoare pentru fiecare experienta pe care am trait-o in acesta viata,fie ca am trecut prin zile bune sau chiar si zile grele,ea mi-a aratat ce sa vad si sa caut in oameni,ce sa pretuiesc in viata si la ce sa lucrez in viata mea.Am trait viata asa cum am primit-o,am plans,m-am bucurat,am fost nemultumitoare dar si multumita.Am suferit si am iubit,dar asa este,unele vin altele pleaca,si asa suntem si noi.Sunt fericita pentru claritatea cu care vad acum lucrurile,pentru ca am dat de unele lucruri sau probleme in viata,am invatat totusi putin cate putin cum sa traiesc si cum chiar daca ar fi sa traiesc o mie de ani sa ma bucur de viata.Egoismul mandria si prejudecatile le-am transformat in intelegere si speranta.Si sunt bine incredintata ca nici lucrurile de acum si nici cele care vor veni nu poate sa inlocuiasca ce ne va astepta in vesnicie.Pe parcursul acestei vieti,am primit cele mai frumoase lectii de viata de pana acum,la care am realizat cat de mici si de neinsemnati suntem atunci cand prin alegerile pe care le facem ne indepartam de noi insine,de destinul nostru si de forta creatoare care ne-a dat viata si la care trebuie sa ramanem conectati.Am invatat sa acord mai multa grija si increderea celor din jur,cu cine ma insotesc la drum,sa tac atunci cand nu am de spus lucruri bune si sa caut,pe cat posibil,partea frumoasa a oamenilor si a lucrurilor.Sa imi controlez limba atunci cand imi vine sa analizez si sa critic fara mila tot ce misca in jurul meu,sa respir adanc si sa ma gandesc,in acele momente la perfectiunea lucrurilor minunate pe care le avem in jur,la generozitatea soarelui care nu alege sa aiba grija de noi doar atunci cand suntem buni,la dragostea naturii fara de care nu am putea exista,la bunatatea acelor oameni care continua sa faca binele,desi acel bine se intoarce mult mai tarziu la ei.Am fost inconjurata in acest timp de o viata de oameni cu adevarat deosebiti,cu suflet mare si i-am multumit lui Dumnezeu pentru ca mi i-a trimis,dar si pentru ca m-a ajutat sa-i pastrez in viata mea.Nu-i voi uita niciodata,pe cat posibil am cautat cu tot dinadinsul sa pot sa fac binele si nu raul,sa ridic si nu sa zdrobesc,dar stiu caci ori cat m-as stradui sa fac bine la oameni tot nu i-as putea multumi.Incercarea mea a fost bine venita,dar tinta a fost gresita.Asa suntem noi oamenii,ne dam cu pumnul in piept ca facem si dregem si apoi picam.Da a fost si aceasta,dar am incercat de fiecare data cand am picat sa ma ridic si sa nu mai repet aceasi greseala.Un om,chiar de 7ori cade si se ridica iar,de cazut vom cadea cu totii,de ridicat e problema mai grea,de aceea este bine sa ne suportam unii pe altii,dar vai cata durere mai avem.Am invatat ce inseamna sa traiesti fara sa stii ce vei face a doua zi,din toate punctele de vedere.Si da,am supravietuit intelegand astfel zbuciumul celor aflati in situatii similare,pe care uneori ii judecam,mai mult sau mai putin,comentand diverse cu diversi.Nu sunt ipocrita sa spun ca banii nu conteaza,dar chiar sunt convinsa ca ei nu pot face minuni,nu pot sa iti ofere tot timpul totul.Am inteles pe pielea mea,pastrand lectiile care sunt o comoara pentru sufletul meu si sanatate pentru viata mea.Am constientizat cat de pretioasa este sanatatea,un dar atat de important pe care il primim cu totii si de care atat de putini oameni au grija in agitatia vietii de zi cu zi.Nu pot face multe lucruri,dar iti pot da din painea mea,si uneori iti pot simti durerea.Nu pot face multe lucruri,dar iti pot impartasi din lectiile mele si din bucuria mea,iar uneori putem rade impreuna,alte ori pot sa iti spun sperantele mele si sa vezi cum am ajuns pana aici.Nu pot face multe lucruri,dar iti pot face cunostinta cu prietenii mei,te pot lasa in viata mea,iar uneori ne putem ruga impreuna.Pentru o calatorie frumoasa,prin aceasta viata plina de surprize interesante si de provocari la care nici nu te gandesti,avem nevoie unii de altii,ajutorul tau,celui care doreste sa regaseasca micile bucurii ale vietii si sa daruiasca din acestea si celui de langa el.Dar vorba multa,saracia omului,asa dar sa trecem la fapte.Nu fii trista Raveca,ca Isus e in viata ta,sa iti aduca bucurie,pace si impliniri din plin.Fiecare o face in felul sau,unii prin post,altii prin meditatie,prin transformari interioare de experienta,de a trai si a invata.Cata vreme avem sperante,viitorul ne asteapta.Cata vreme avem prieteni traim prezentul.Un zambet,o imbratisare si un gand curat care sa-ti lumineze sufletul.Soare,iubire,fericire,sanatate si toate la un loc pentru tine.O zi minunata.Daca azi va fi ultima zi a existentei mele,as vrea sa-ti spun,in fiecare zi mi-e dor de tine,in fiecare zi mi-e dor de un cuvant de incurajare si bunatate pentru ca tot mai putini sunt oamenii care o fac.In fiecare zi mi-e dor de cineva,de voi toti.In fiecare zi mi-e dor de dragoste,dragoste pura pentru ca omenirea numai pune valoare pe acest sentiment nobil.In fieacre zi mi-e dor de mine,pentru ca in aglomerarea vietii incep sa uit adesea cine sunt cu adevarat.Zambeste si iubeste ca viata e un dar.Toti traim sub acelasi cer dar nu toti avem acelasi orizont.Cu totii stim ce e viata.Da,te nasti,traiesti si apoi mori.In anul 1997 eram aproape de moarte,nu am mai vrut deloc sa traiesc,deloc,am trecut prin atatea probleme caci am fost intr-o asa de mare depresie ca nu stiu ce mare rau as fi vrut sa imi fac.Dar de atuncii anii sau scurs,si asa de repede ca nu stiu cum de am rezistat atatea incercari.Si stiti voi,un val cheama alt val,dar in ceasul cel mai greu,nu stiu ce sa intamplat,eram moarta,dar am umblat pe strazi ca o naluca,eram eu,dar nu in viata.Poate nici nu va vine sa credeti,dar asta numai eu o stiu.Mergeam la lucru anestiezata de tot si toate sa nu mai simt nimic,acasa eram una si la lucru si pe strada alta,plangeam neincetat,nu am vorbit singura,vorbeam doar cu Dumnezeu,si nici nu stiu cate ii mai spuneam,si cand ajungeam la lucru cu pacientii,eu trebuia sa fiu si sa actionez ca si cand nu aveam nici o problema.Timpul a trecut,durerile inca mai sunt multe,inima,spatele rupt,creierul distrus,viata,da,de unde,si asa in fiecare zi,sa poti sa supravietuiesti,si sa te faci ca nu sa intamplat nimic.Nu ma doare nimic,zimbesc la toata lumea,hello,bine,frumos,nu e nici o problema cu mine si inca mai traiesc.In anul 2009 oct 30,prima operatie la spate,(lombar stenosis)L4L5,nu am mai putut sa umblu deloc,am chemat pe fiul meu sa ma duca la emergenta ca eu am paralizat,si nu mai pot umbla,spatele meu,vai de spatele meu,dureri,dureri de cand te nasti esti tot in dureri,numai e bine ca nu totdeauna le bag in seama,dar de data aceasta nu sa mai putut face nimic,cutitul,dar nici de data aceasta nu a fost bine.In 2010 in feb 15 cine moare,cine moare,eu mor de dureri in burta de nu mai pot.Infectie in oase,metalul ce l-a pus in spate,corpul meu nu a rezistat si trebuia din nou o operatie sa curete din nou tot ce a pus in spatele meu,ori ce corpuri straine trebuia eliminate afara,o infectie foarte mare(MRSA)stands for methicillin-resistant Staphylococcus aureus.Staphylococcus aureus is a type of bacteria with lots of different strains.)asa deci trei luni cu antibiotic Vancomycin,am fost intr-o stare foarte grava.Doctorul a spus ca nu stie daca o sa reusesc sa traiesc un an.Credeti-ma si acum pot sa spun ca sunt un miracol ca inca mai traiesc,dar durerile sunt tot mai mari si vrea sa imi faca inca o operatie pe burta,dar eu nu mai vreau,asa ca viata merge inainte,cat timp?nu stiu,dar durerile si cosmarele le am in fiecare zi,dureri,greturi,imi cade parul,depresata,si astept fagaduintele Tatalui.Cantarea mea este"Te astept Isuse privind spre ceruri sa vad daca nu vi,Tu esti aproape poate la noapte s-ar intampla sa vi"Eu ma las acum pe bratul Domnului,ma las in a Sa ingrijire.Cand furtuna bate tare si eu nu am la cine apela,El e barca de salvare si ma va lua.Prin lume treci o data,in vremea-n care cresti,privindu-le pe toate invata sa traiesti.Invata de la toate,ca toate-ti sunt surori,cum sa traiesti frumos cum poti frumos sa mori.Invata de la nufar sa fii mereu curat,invata de la fluturi sa nu fii suparat.Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea,invata din durere vointa de-a spera.Invata de la pasari sa fii mereu in zbor,invata de la toate ca totu-i muritor.Invata de la foc,ca toate-s numai fum.Invata de la ape sa ai statornic drum.Sa fii supus si bland invata de la miei,si du-te la furnica sa vezi povara ei.Invata de la tineri dorinta de-a iubi.Invata de la varstnici rabdarea de-a trai.Ia seama,fiu al vremii prin lumea-n care treci,sa-nveti din tot ce moare,cum sa traiesti in veci.Scrisul pentru mine este un mod util si placut de a petrece timpul liber.Sunt zile in care stau comoda si citesc ore intregi.Imi place sa citesc carti frumoase cu povesti adevarate din viata oamenilor,din trecut si in prezent.Imi place scrisul sa inteleg anumite scrieri,din paginile scriitorilor si a oameniilor mari cu vise.M-a invatat lucruri noi si mi-a dat de inteles multe,m-a invatat cuvinte noi,m-a ajutat sa imi dezvolt vocabularul si memoria,m-a ajutat sa devin cu sensibilitate,om intre oameni si sa pot discuta mai multe,m-a invatat ceea ce era inainte dar nu aveam de unde sa aflu decat din carte,si acum pe blog.Unde era pe vremuri asa ceva?Motive si lucruri bune sunt,dar nu am timp sa le insir pe toate.Vreau sa le experimentati si voi,ca se poate,sa invatati si sa cititi ca de toate sa izbutim.Imi place sa cred ca deja ma cunoasteti suficient de bine.Noi toti ca si crestini trebuie sa fim foarte destepti din doua puncte de vedere,primul ca citim Biblia,din ea curg izvoarele vietii,si cel mai important lucru este sa sti cum sa-ti traiesti viata,si in al doilea rand,auzind Cuvantul,el trebuie sa dea o roada buna in viata noastra si sa fim tot mai intelepti.Sa invatam sa pretuim zilnic Cuvantul lui Dumnezeu hranindu-ne cu ardoare din el,caci pot veni vremuri in care vom fi nevoiti sa ne hranim doar din "rezerve".Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta,cugeta asupra ei zi si noapte,cautand sa faci tot ce este scris in ea,caci atunci vei izbandi in toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu intelepciune.Iosua1:8 Si tot ce a fost scris mai inainte a fost scris pentru invatatura noastra,pentru ca,prin rabdarea si prin mangaierea pe care o dau Scripturile,sa avem nadejde.Dumnezeul rabdarii si al mangaierii sa va faca sa aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii,dupa pilda lui Hristos Isus.Sa nu fim nepasatori de darul primit,nimeni nu poate spune ca nu are un dar,fiecare avem,el trebuie descoperit.Cum am spus,de multe ori nu il vezi,dar il vad care te observa,care sunt interesati sa stie ce faci tu,ce inclinatii ai,si poate ca daca si tu te intrebi ce dar ai,ce slujba,Domnul prin ei te va ajuta sa iti vezi darul.Apoi pe mine m-a ajutat mult sa cresc.Am stat de vorba cand lucram cu oameni mari a i lui Dumnezeu,si nu conta ce denominatie era,ei au spus ca noi suntem frati ai aceluiasi Tata,si numai unul singur e Dumnezeu.As putea sa scriu atatea experiente din viata mea,unde si cum am invatat sa scriu si sa citesc,si mai mult ca atat sa ascult din experientele pacientilor mei pe care eu ii ajutam cand lucram in spital.Dar timpul a trecut,experientele raman,noi tot invatam,si asa in fiecare zi ne cultivam si toate puse la un loc a iesit o poveste.Un fapt care sa intamplat,am fost cu nepotelul Lucas la bibloteca,si ca de fiecare data el imi aduce carti pe care el vrea ca eu sa le citesc.Si stand acolo,uitandu-ma cu uimire la o multime de carti,imi ziceam eu,oare a existat cineva in lume vre-o persoana sa poata citi o biblioteca intreaga?Sunt atatea carti,atatia autori si multe povestiri din viata fiecaruia,cred eu ca fiecare putem sa scriem povestea noastra,viata si experientele noastre.Si cum nu am terminat cu cititul pentru nepotelul meu,el mi-a adus tot felul de carti pe care pe el il interesa.Unele au fost cu pesti,altele cu serpi,altele cu avioane si helicoptere,si atunci eu l-am intrebat?de ce vrei sa afli tu despre fiecare din ele,el mi-a raspuns ca vrea sa stie si sa cunoasca cum sau facut pesti,cate categori de pesti sau animale sunt,si cand el va creste mare o sa fie foarte destept si o sa invete de toate.Cred ca nu v-am plictisit cu povestile mele,dar ori cum acum cunoastem in parte dar atunci vom cunoaste pe deplin.Acum,vedem ca intr-o oglinda,in chip intunecos,dar atunci,vom vedea fata in fata,acum cunosc in parte,dar atunci voi cunoste pe deplin,asa cum am fost cunoscut si eu pe deplin 1Corint 13:12 Cand te afli-n valuri grele,nu carti,si nu uita.Cel ce-a linistit furtuna,stie incercarea ta.V-am spus aceste lucruri,pentru ca bucuria Mea sa fie in voi si bucuria voastra sa fie deplina.Adevarat,adevarat va spun ca voi veti plange si va veti vaita,iar lumea se va bucura,va veti intrista,dar intristarea voastra se va preface in bucurie.”Ioan 15:11 si16:20

No comments: