Wednesday, September 10, 2014

Cand mainile n-ar mai putea sa scrie,fiti pe pace,eu va las cu bine!

Nu ma plang,dar sunt epuizata.Alergatura de zi cu zi,rezolvatul mai multor probleme,si situatii toate in acelasi timp,extrem de diferite ca natura,raspunsurile care trebuie date la mesaje,care sunt din ce in ce mai multe,racelile care ne-au acaparat din nou organismele,noptile care in continuare sunt fragmentate la maxim,momentele din ce in ce mai dese in care seara pur si simplu ma prabusesc in pat,sau cele in care a doua zi nu mai imi amintesc ce am facut in ziua respectiva,si de cate ori m-am trezit.Toate si-au pus amprenta pe mine.Rau de tot,dar asa este.De ce nu dispari suferinta?De ce imi faci viata mizerabila si in acelasi timp imposibila?Exact cum spuneam,nu mai pot sa plang,pentru ca nu ma mai ajuta la nimic.Imi da doar o durere groaznica de cap,si cam atat.Ar trebui sa te simti bine dupa ce te descarci,nu?Dar eu nu ma simt mai bine,parca ma simt mai rau.Ma doare pana si pieptul,peretii pleaca de langa mine,nici ei nu vor sa ma mai asculte.S-au saturat de aceeasi poveste.Dar nu imi pasa,raman singura in suferinta mea,pentru ca asta e singura stare ce mi-a mai ramas.O viata,asa este,asta am eu.Si pe buna dreptate,chiar ma simt asa.Chiar nimic nu mai imi merge bine.Defapt,astept sa ma fac mai bine si nu mai rau.Astept,astept,si poate va fi din nou mai bine.Toti avem momente bune si rele in viata,fiecare persoana reactioneaza in mod diferit.Imi este foarte greu sa iti scriu despre infrun­ta­rea bolii,pentru simplul motiv ca eu insumi am picat de multe ori acest examen,nefiind in stare sa duc aceasta cruce asa cum trebuie,si totusi tocmai de aceea iti scriu.Daca as fi scris ca o invingatoare,poate ca eroismul meu te-ar fi stingherit.Ce e foarte greu pentru mine este sa iti scriu ne­sti­ind cine esti,de ce esti bolnav,cat de grava este boala de care suferi.Nu exista o reteta universala pentru toate bolile,si tot asa nu exista un sfat uni­versal care sa ii mangaie pe toti bolnavii.Oamenii au nevoie de sfaturi in care sa regaseasca raspunsul la intrebarile lor,nu de sfaturi generale care nu ii ating.Unii reusesc sa treaca foarte usor peste orice problema cu zambetul pe buze,nu isi pierd increderea in ei,in ceilalti,in ziua de maine,raman mereu optimisti,si de partea cealalta sunt cei care la cel mai mic esec,cedeaza,abandoneaza si nu reusesc sa se adune si sa mearga mai departe.Nu mai gasesc lumina de la capatul tunelului.Este foarte important ca atunci cand ai o problema sa nu devii pesimist,sa incerci sa vezi partea buna a situatiei,sa nu abandonezi si sa cauti putere sa te ridici si sa mergi mai departe.Chiar daca uneori toate te coplesesc,chiar daca ai senzatia ca toate doar tie ti se intampla,te inseli.Toti trecem prin diferite incercari in viata,mai grele sau mai usoare,dar fiecare cu un rost.Nu toti stim cum sa trecem peste o problema,si atunci este important sa invatam.De ce?Atat ca sa ne putem ajuta pe noi insine,cat si pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru.Si totusi de unde sa iti iei putere sa mergi mai departe?Incearca sa fii optimist si sa zambesti.Usor de zis,dar greu e de facut.Trebuie sa ai incredere in tine si invata sa iei lucrurile pe rand.Daca ai rezistat pana acum,cu siguranta vei face fata unei noi zile.Trebuie sa speri sa lupti si sa iubesti,sa mergi mai departe,drum bun inainte.Uneori calea pe care o alegem pentru a obtine ceva nu e intotdeauna cea mai potrivita,abia cand renunti la ea poti vedea alternativa.Am invatat ca trebuie sa imi incarc bateriile inainte sa se descarce definitiv,atunci cand nu mai au strop de energie in ele e posibil ca resuscitarea lor sa iti ia atat de mult timp,incat sa te pierzi enorm.Dar am invatat ca as fi putut sa nu pierd niciodata daca la un moment dat m-as fi oprit o clipa si mi-as fi acordat o sansa.Am invatat ca lucrurile trebuie facute la timpul lor sau mai bine nu le mai faci deloc,ca ce poti lasa pe maine e bine sa faci azi,ca maine nu stii ce mai e,daca o mai ajungi.Ca planurile se fac si se desfac si daca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ,cea mai buna socoteala e cea din targ.Am invatat ca niciodata,sub nici o forma si pentru nici un motiv nu e bine sa te grabesti,indiferent ce sau cine te-ar grabi si indiferent de ce,e bine sa iti iei intotdeauna ragazul necesar pentru a nu uita ceva important pentru tine intr-un loc in care e posibil sa nu mai ajungi vreodata.Cand realizezi ca maine nu e chiar maine e deja tarziu.Durerea care nu te ucide,te intareste.Va doresc din tot sufletul ca la fiecare pas facut pe drumul vietii sa va insoteasca Dumnezeu,sa nu va lase sa gresiti,sa va daruiasca,sanatate,iubire,putere,curaj,rabdare si intelepciune si haide-ti impreuna sa nu ne pierdem mintile...

No comments: